Orgoliu' vs. Matrice:

Ep 1: Sarmanul Gandac

Cap I : Ceva nu miroase bine

Inca din primele minute ale diminetii mi-am dat seama ca azi se va intampla ceva, azi ceva va fi diferit, azi va fi o zi speciala in care voi avea parte de o coliva calda si cateva bomboane. Motivul inocentei mele presupuneri il reprezinta prezenta hotarata a unui ciorap de a nu se lasa dat uitarii. Nu vroia deloc sa se catere in jos de pe piciorusul meu gingas ( adica imi era lene sa il dau jos si am asteptat sa se dea singur, si vroiam sa il dau neaparat jos fiindca asta era motivul ca nu mirosea bine).

Trist, dar inarmat cu multa lene si o durere cumplita de cap, am luat, din nou, drumul scolii, un drum cumplit, printre case cumplite si oameni cumpliti.
Pe cerul innegrit de ipocriti nori grasi, se zareau, in departare, cateva aripi de vultur. In ochii lor se putea observa rabdarea si calmul criminalului care isi asteapta victima, implinirea visului a unui sot care isi transeaza nevasta, precum si hotararea de fier a cainelui care isi musca stapanul. Insasi palidele frunze manifestau aceeasi atitudine, radiau acelasi dispret pentru viata, pentru zei. Nimic nu mai era la fel, toti si toate prevesteau, ca un demon distrugator de speranta, ca ceva avea sa se intample, ceva rau, ceva mai mult decat malefic, ceva imposibil de imaginat si de realizat in realitatea unui om normal.

Cap II: El-Rhad si psihopateticul

Ajuns la scoala, in clasa ce, al filozofie mele de om adormit, de 3 ani martor imi e, ajuns in clasa mea, am zarit aceleasi chipuri de oameni fara speranta, aceleasi mereu atotstiutoare perfide caiete, acelasi zid roz su nuanata de mizerie intestinala, acelasi miros al prafului de creta. Nu mica mi-a fost mirarea cand aceste mici detalii de gingasii mei ochi au fost scanate, nu mica deloc, deoarece sfida attudinea si comportamentuli celorlalti fraieri de afara care prevesteau schimbarea, care prevesteau aparitia ditrugatorului.

Prima ora a inceput si exact asa s-a si terminat. A doua ora repede ca prostituata la bani si ea a venit, insa nu s-a lasat alungata usor, nu inainte de doua rugaciuni bine plasate la mila domnului. (cica profesoara vroia sa asculte, si mai cica trebuia sa fi facut si ceva teme), dar a trecut si ea. A treia ora nu s-a lasat asteptata prea mult nici ea. Sub numele de filozofie m-a vizitat, dar la fel ca prima, prin genele gingasilor mei ochi adormiti si nespalati, usor si repede a trecut.
Nimic din clasa nu baga la banuit ca ceva se va intampla, asta in afara de psihopateticul pupincurist care se ascundea cu grenada in mana in spatele clasei, in spatele besinos, adica grasos, al prietenului sau gay, El-Rhad*, deci cum am spus, nimic.

Ora a patra, patru (4) in mitologia nubiano-pontica fiind considerat semnul demonului Orgolius, fiul lu' 7 si a lu Mercedes de la 3 (etaju), cu pasi de bebe retardat, incet dar sigur, a venit si ea. Sub pseudonimul fizica, ca sa inspire incredere, si cu un profesor bine plasat dar prost gandit, ora a PATRA (4-a), a inceput.
Bazata pe minunatul sistem intrebare-raspuns, avea profesorul in gand sa desfasoare ora, insa lipsa acuta de femei si rudotel, la mijlocul orei a declansat un set de intamplari, ce pe scurt pot fi caracterizate prin: sange, mult sange, si mai mult sange, hormoni de om nerealizat, creier, inca putin creier, terorist social, cutite si pistoale si ultimul dar nu cel mai putin important, creta, multa creta, tone de creta, de fapt erau munti de creta ( si nu exagerez, daca vroiam sa exagerez ziceam continente de creta).

Cap III: Sfidarea Matricei

Nevroza prafului de carbon si calciu care te face sa iti doresti o bucatica de placinta, ticaitul ceasului imaginar care te indeamna sa mai tragi un puisor de somn, galagia acuta care lipsea cu desavarsire de pe coridorul negru si intunecat al scolii, toate acestea adunate la un loc cu doua treimi de orgoliu bine prajit in cuptorul asteptarii si o doza de filme porno cu animale de calitate proasta (doar doi iepuri si un cangur) au creat monstrul din spatele inteligentului si atotstiutorului de pupincar psihopat care daca va citi asta ma va transa in vreo 200 de bucati mici, mici de tot. Un monstru care de ani de zile este hranit cu matematici si fizici superioare, chimii organice si filozofii, verbe blonde si mai ales, acceptarea manifestata din partea celorlalti, acest sangeros monstru care pana acum a asteptat, cu mici maifestari, in intunericul ignorantei si al mirosului de salam, acest monstru azi, in mijlocul orei, in (aproape) mijlocul clasei, a iesit la iveala, a iesit in lumina ochilor celorlalti.
Pe antica tabla negricioasa, haotic aranjate, stateau formule fizice si calcule matematice ce cu seninatate au declansat aparitia monstruozitatii, au spart limitele normalului si au trecut granita in lumea meta-cretinismului.

Si cum frumos el acolo statea, si exercitiul de fizica prin metoda sa il rezolva, psihopateticul este cu nesimtire acuta intrerupt de un altul, de un nimic al societatii. Psihopateticul nostru crede si este sigur ca singura metoda de a rezolva si a ajunge la un raspuns irefutabil este metoda sa, insa acest nimic cu o josnica aspiratie la mai mult, acest nimic sfideaza atotstiutorul si afirma cu hotarare ca mai exista o metoda, mai exista o cale de a ajunge la irefutabilitate. Pshihopatul ( si patetic) da drumul unor valuri de hormoni, da drumul animalului din el si contesta afirmatia nimicului prin glasul sau de om mare si morcovit in fundulet, cu gesturile sale de maimutoi ce a fost uitat de evolutie, cu bucata de creta ce in mana sa de om puternic si sigur pe el o tine si o arunca in dispret, ca o declarare publica de razboi, pe catedra. Nimicul devine ceva, devine tinta teroristului social din spatele monstrului, insa nu accepta provocare, spunand cu glas de specimen hotarat si increzator: " Se poate si prin matrice! Matrice, MATRICE!"

In urma acestor cuvinte, psihopateticul emana munti de furie si miros de excremente de caine ca semn al dezaprobarii la adresa fostului nimic.

Sub presiunea adevarului si al increderii, nimicul se ridica falnic ca un brad de craciun, si cu pasi de lebada se duce si asterne prin miscari suave, dar putin strambe, pe tabla, adevarul, adevarul matricii.

Psihopateticul la intalnirea adevarului se transforma in bruta sangeroasa ( a carei descriere se gaseste mai sus) si prin miscari repetative si agresive sterge cu palma sfidatoarea matrice. Coplesit de ganduri precum "nu se poate","toti rad de mine","sunt un nimic","am chilotii roz","vreau sa mangai coada unui caine mort","vreau gandacul meu", fiara cedeaza si sfidand legile gravitatei ajunge langa usa si pleaca, pleaca cat mai departe de aceasta lume, de aceasta ipocrizie care s-a aratat manifestata in fata atotstiutorului, in fata psihopateticului. Si atat, pleaca. (ca ma apropii de 1200 de cuvinte si bunul simt al lenii imi spune ca intrec masura)

___________________________________

A nu se lua in serios. Orice asemanare cu intamplari si/sau personaje reale este pur si simplu o coincidenta.

* numele real nu va fi bagat la inaintare din cauza ca trebuie sa protejam natura si animalele sale.