Personal şi neoficial, nivelul de corupţie la care am ajuns ca societate, nu mă deranjează. Neoficial, nu deranjează pe nimeni. Nici pe mine, nici pe tine, nici pe bravii noştri lideri.

Ca să putem vorbi despre corupţie trebuie mai întâi să înţelegem esentialul ideii din spatele actului de coruptie. Iar ca să înţelegem corupţia este de ajuns … să o înţelegem. Logic, nu?

Corupţia este un rău “necesar” (având în vedere condiţiile situaţiei curente).
Corupţia este un intermediar între dorinţele noastre şi cei care ne pot împlini aceste dorinţe.

Corupţia este un morcov.
Corupţia este un morcov mare.
Corupţia este un morcov mare, gros şi portocaliu.
Un morcov mare, gros şi portocaliu pe care îl acceptăm.
Un morcov pe care îl lăsăm cu seninătate să ni-l îndese cineva în fund.
Un morcov pe care, la rândul nostru, cu seninătate îl îndesam şi noi cuiva în fund.

Până la urmă la asta se rezumă corupţia. La o morcoveala. Eu te morcovesc pe tine, tu mă morcovesti pe mine. Amândoi ne morcovim reciproc. Şi ne place. Fiindcă dacă nu ne-ar plăcea, am înceta morcoveala.

Ştim ce este. Ştim că este. Dar să fim serioşi. NU ne pasă! Iar dacă această nepăsare va continua, va continua şi morcoveala.