Libertatea nu este un drept cu care noi oamenii ne nastem. Libertatea este "biscuitele cu miere" al societatii, in contextul in care noi am fi niste caini morti de foame cu multi purici si mult par pe coada. Adica, societatea foloseste libertatea ca mijloc de a ne tine si pastra in mijlocul sau.

Libertatea nu este o minciuna, insa cu siguranta nu este ceea ce multi romani considera ca e. Adica, unui om libertatea nu ii da puterea de a face orice, oricand si oriunde, sub pretextul unor drepturi prost intelese. De exemplu dreptul la exprimare. Un drept prost inteles de unii si prost invocat de altii.

Societatea comunista a cazut din cauza ca acest simplu lucru a fost uitat: "libertatea individului". Un om fara libertate e omologul unui sclav, lucru ce inseamna ca el nu are nici un motiv pentru a apartine acelei societati. El este tinut acolo cu forta prin manipulare, spalare de creier, teroare si frica. Romanii au trecut prin acest proces de transformare in omul nou, omul perfect (aka. sclav). Efectele acestui proces se vad cel mai bine acum, cand, dupa aproape 20 de ani de la "marea cadere" inca exista oameni care nu au reusit sa isi depaseasca statutul de sclav si probabil nici nu vor reusi in viata aceasta. Altii, care in timpul "fericirii" comuniste au ravnit la libertatea occidentala, cand sistemul post-decembrist le-a lansat la ale lor nasuri groase un miros de libertate, acesti "fosti" sclavi au tampit si au luat libertatea ca fiind a lor fara nici un fel de gand la ce implica aceasta libertate.