Orice solutie naste o noua problema, si anume aplicarea solutiei. Din punct de vedere matematic solutia nu naste o noua problema, insa in viata reala, intr-o societate democratica, unde glasul majoritatii este glasul care conteaza, orice solutie naste problema aplicarii sale.

De exemplu, toti vrem parcuri multe si curate. Primaria gaseste o solutie care ne multumeste pe toti. Darama o cladire care nu e folosita, planteaza cativa copaci, pune vreo doua banci si un cos de gunoi si voilà un nou parculet pentru noi si copii nostrii. Problema rezolvata.
Toti fericiti si multumiti pana cand ni se explica cine va scoate banii din buzunar. Ni se spune scurt si clar:"Voi!", adica noi. Cand auzim acestea, brusc problema parcurilor putine devine suficient de neimportanta incat sa ne puna pe ganduri: "Chiar avem nevoie de parcuri noi?". Raspunsul majoritati va fi scurt si clar: "Hell, f*ck NO!".

Fiindca "este usor sa ceri, dar al dracului de greu sa dai!"

Dupa cum societatea moderna evolueaza, in curand nu o sa mai avem nevoie de parcuri. Pur si simplu o sa avem o mare butelie cu oxigen proaspat pe care scrie mare si clar: "Made in China", si o sa folosim oxigen pe principiul: "Cat consumi atat platesti!". Fiindca trebuie sa fim realisti, in curand si oxigenul va costa bani.

"Daca solutia nu naste o noua problema, inseamna ca nu e cea mai buna solutie!"